music copyright lawyer
languages
_

Incalcarea drepturilor de autor

 

Incalcarea dreptului de autor cunoaste mai multe forme:

 

a) Samplingul

 

Daca o persoana preia o bucata dintr-o inregistrare existenta, fara a avea autorizarea detinatorului drepturilor asupra operei existente, si o include pe propria inregistrare, atunci aceasta persoana incalca drepturile producatorului inregistrarii audio existente, precum si drepturile de autor ale compozitorului, in cazul in care preluarea include si o parte din linia melodica fixata pe inregistrarea existenta.

 

b) Plagiatul

 

O creatie este plagiat daca persoana care se pretinde autor a reprodus, total sau partial, creatia unei alte persoane, fara ca acest fapt sa fie o pura coincidenta. Pentru a fi plagiat creatia noua trebuie sa reproduca o parte substantiala din opera originala. Dar ce inseamna „parte substantiala”? Legea romana a drepturilor de autor nu defineste expresia „parte substantiala”, lasand judecatorului sa aprecieze de la caz la caz, in functie de particularitatile situatiei, daca reproducerea este o incalcare a drepturilor de autor. Nici la nivel international nu exista un criteriu unitar dupa care o creatie sa poata fi calificata ca fiind originala sau plagiat. Uneori au fost calificate ca fiind plagiat compozitii muzicale care reproduceau minim 8 note muzicale, alteori compozitii care reproducearu minim 4 masuri. Intotdeauna a predominat insa criteriul calitativ de apreciere, si anume raportarea la perceptia ascultatorului mediu. Deosebirea dintre sampling si plagiat este la nivel subiectiv : samplingul este intotdeauna un act intentionat, autorul sau nepretinzand ca este original, pe cand plagiatul poate fi si un act neintentionat. Insa chiar daca un autor pretinde ca la momentul creatiei nu si-a dat seama ca reproduce o compozite apartinand altui autor, creatia sa va fi calificata "plagiat". Asemanarea dintre sampling si plagiat esta ca ambele reproduceri sunt incalcari ale dreptului de autor.

 

c) Pirateria

 

Multiplicarea neautorizata a unei inregistrari, furnizarea de mijloace necesare pentru copiere, importul neautorizat, in vederea comercializarii copiilor ilegale, sunt cateva exemple de piraterie. Industria muzicala cunoaste trei forme clasice de piraterie:

  • Contrafacerea - care presupune atat reproducerea inregistrarii cat si a copertei cu care este comercializata inregistrarea. Scopul piratilor este sa obtina o reproducere vizuala fidela a materialului, fara a se concentra asupra calitatii acestuia.
  • Inregistrarile pirat - care presupun reproducerea si multiplicarea unei inregistrari dupa un master, fara acordul titularilor, calitatea sunetului fiind destul de apropiata de inregistrarea originala.
  • Inregistrarea prestatiilor in public, fara acordul titularilor de drepturi - Aceste inregistrari au o calitate slaba, dar pot fi comercializate fanilor colectionari. Odata cu dezvoltarea Internetului, pirateria a cunoscut forme moderne de propagare:
  • Descarcarea pieselor muzicale in format MP3 de pe site-uri pirat
  • Filesharingul - Initial, software-ul utilizat pentru file-sharing era instalat pe un server central si permitea unui utilizator sa vada care dintre ceilalti utilizatori detine muzica pe care doreste sa o asculte si sa descarce gratis muzica respectiva (Napster). In urma unei actiuni promovate de catre RIAA in numele caselor de discuri si a unor artisti, activitatea Napster a fost declarata ilegala. In prezent, s-au dezvoltat alte sisteme P2P, cum ar fi Gnutella, Freenet Morpheus, care nu se bazeaza pe un server central, lucru care face dificila angajarea raspunderii unei persoane.

 

Rezolvarea problemei pirateriei pe Internet trebuie sa tina seama de libera circulatie a operelor muzicale, de dezvoltarea tehnicii digitale, dar si de remunerarea detinatorilor de drepturi asupra operei muzicale.